GÂND'IRE gândiri, s.f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noţiuni, judecăţi, teorii etc. ◊ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realităţii obiective; spirit, constiinţă. 3. Idee, gând (1), cuget; meditaţie, reflecţie. 4. Imaginaţie, fantezie. - V. gândi.
Sursă : DEX'98 (9958)  - gall

GÂND'IRE s. 1. v. cugetare. 2. (FILOZ.) constiinţă, cuget, spirit, suflet, (livr.) for interior, (înv.) cunostinţă, stiinţă, (grecism înv.) sinidisis. (Noţi-unea de ~.) 3. v. minte. 4. v. judecată. 5. v. chib-zuire.
Sursă : Sinonime (185653)  - siveco

gând'ire s. f., g.-d. art. gând'irii; pl. gând'iri
Sursă : DOR (248354)  - siveco

GÂND'IR//E ~i f. 1) v. A GÂNDI si A SE GÂNDI. 2) Facultate superioară a creierului omenesc de a reflecta în mod abstract si generalizat realitatea obiectivă. 3) Concentrare a activităţii psihicului asupra unui lucru; meditare; gând. 4) Capacitatea de a-si închipui ceva în mod creator; imaginaţie creatoare; fantezie. /v. a gândi
Sursă : NODEX (336024)  - siveco